the surprizing surprise

[Ivy Thibault]

~just me and Odette~

• Un câine stătea în două labe, cu botul în coşul de gunoi de pe marginea aleii. La trei metri depărtare, cu un poc surd, apăru o femeie înaltă, cu o pelerină lungă acoperindu-i corpul, contopind-o cu întunericul. Câinele se piti după gunoi, urmărind femeia, curios de acel lucru nou şi ciudat.
  Cu pelerina fluturând în urma ei, Ivy se îndreptă hotărâtă prin bezna ce pusese stăpânire pe alee, pe lângă geamurile îmbâcsite de murdărie, spre micul culoar dintre cele două magazine. Se afundă mai tare în beznă, astfel încât să fie imposibil să fie observată de pe alee şi îşi ridică pelerina de pe picior. Desfăcu bandajul improvizat din poalele rochiei ei şi privi rana adâncă. Simţea sângele scurgându-i-se încet pe picior, înfiltrându-i-se în gheată. Îşi scoase din buzunar bagheta şi, cu o mişcare amplă, privi cum rana se închide încet şi dureros.
  Trase aer adânc în piept, fiind acoperită de o peliculă de sudoare rece. Devenea din ce în ce mai periculos să iasă afară, multor oameni încetau să le mai pese de influenţa celor din familii străvechi. Aşa că o atacau, pentru că Ivy era conştientă că mai mult de jumătate din lumea vrăjitorească ştia cine sunt şi cine nu Devoratori ai Morţii.
  Îşi lăsă rochia zdrenţuită jos şi continuă să se holbeze la bucata de cer întunecat. Era o noapte fără lună şi fără stele, cu un cer de o beznă adâncă. Închise ochii pentru câteva secunde, simţind cum îşi revine încet încet.