Amintiri dureroase

[Charlizze Di Rino]

OOC: pe mine ma asteptai, nu?
sorry ca nu am postat dimineata... a trebuit sa merg la scoala...
si Shayera, Pansy e fata

IC:

De multa vreme nu se mai trezise asa dimineata. Colegele ei erau inca in lumea viselor, imaginandu'si tot felul de intamplari triste, fericite, amuzante sau ingrozitoare. Pentru a nu'si deranja micutele colege din somnul de frumusete care era obligatoriu pentru fetite, Samantha iesi usor din dormitor, inchizand incet usa in urma ei. Camera de zi era goala la acea ora, asa ca fata bucurandu'se de cateva ore in care nimeni nu avea sa o deranjeze, se apropia de fereastra. II placea linistea, ii placea sa stea singura, fata fiind un pic cam singuratica. Cu toate acestea, aprecia cand putea avea o conversatie cu cineva.
De la fereastra avea o vedere minunata spre lac. Panorama incantatoare oferita de lac la acea ora matinala nu era umbrita decat de un mic, mic, minuscul detaliu. Insda, acel detaliu atrase repede privirea soimaritei.
O silueta supla, frumoasa, mergea pe malul lacului. Nu isi putea da seama daca apartinea unei fete sau unu baiat, asa ca, soimarita iesi in balconul care imprejmuia turnul.
Da, siluta aceea apartinea unei fete. Si totusi, Samanthei i se parea foarte cunoscuta. Ar fi recunoscut oricunde parul ei, frumos, de data aceasta strans in coc. Fata nu i'o putea vedea, datorita ca fata isi acoperise fata cu palmele.
Desigur, aceste detalii le observase cu ajutorul unui binoclu, pe care'l crease in timp ce mergea spre balcon, doar ea era specialista in ale transfigurarii, nu?
Chiar daca nu putea vedea fata fetei, Samantha era sigura ca acel par apartinea...
"Blanche?!"
Parea incredibil, dar asta vazuse fata. Verisoara ei, pe care nu o mai vazuse de multi ani, era acum, acolo?
Trebuia sa verifice. Arunca binoclul, care cazu cu un zgmot strident pe podeaua balconului, si iesi in fuga din turn. Pe coridoare nu se intalni cu nimeni, iar asta era un lucru foarte bun. Avusese neplacuta surpriza sa descopere in fata unei oglinzi de la parter ca inca purta papucii ei pufosi, si camasa de noapte. Intr'adevar, erau dragute ambele, dar ideea de a iesi asa din camera nu i se parea prea buna. Insa, era cam tarziu sa se intoarca. Daca fata pe care o asemanase cu Blanche avea sa plece?
Continua deci sa alerge spre lac, sperand ca fata sa nu plece de acolo inainte sa ajunga.
Si uite ca dorinta i s'a implinit. Mergea usor, spre piatra pe care fata statea. Intr'adevar, asemanarea cu verisoarea ei era izbitoare. Si totusi, daca se insela? Se apropie din ce in ce mai mult, pana cand ajunse la doi pasi de piatra.
"Blanche?" repeta ea, putin nesigura.