change the voices in your head

[Agnes Marie Lovel]

• Frigul o patrunse cand Mark se retrase jos. Bariera fusese rupta. Respiratia parca i se opri in acel moment. Isi imbratisa bratele cu mainile, si aproba din cap. Se aseza langa el, jos, luand aceeasi pozitie. Noaptea aceea fusese, cu siguranta, cea mai frumoasa din viata ei. Ar fi fost mai romantica o ploaie de stele, insa Pamantul facuse deja inconjurul lunii..
  Din instinct, se apropie de Mark, intentionand sa-si sprijine capul de umarul lui. Isi puse mana stanga in jurul spatelui lui, si statea astfel incat sa vada cerul.
  Cerul noantat. Parca un pictor isi scapase culorile peste panza alba, chiar inainte sa inceapa. Probabil, daca nu ar fi fost ea fata de langa Mark, momentele acelea nu ar mai fi fost asa. Ea, desi parea a fi o distrugatoare, mai ales fiindca isi mai baga urechea si-n relatiile fratelui ei, era chiar o sentimentala. Ii placeau florile, plimbarile lungi seara, pe marginea unui lac sau unei paduri, ii placea sa inoate, sa culeaga flori de pe un camp plin, sa se arunce in zapada pana devine o rosie, iar dupa aceea sa intre in casa si sa dardaie sub patura pufoasa cu o ceasca de ceai in mana. Totul suna altfel in mintea ei. Tocmai aflase ce era cu adevarat dragostea. Insa se temea sa nu o piarda. Nu era o fire posesiva, si prefera sa nu tina pe nimeni inlantuit, insa era o fire banuitoare. Insa cand il privea pe Mark, ii venea sa strige: Sa cheme cineva Aurorii, pe cineva! Politia! Baiatul acela mi-a furat inima.."