After a long time

[David M. Dupont]

Baiatul facu semn din cap ca nu era mai bine deloc . Se pare ca primise o lovitura zdravana si trebuia sa stea ceva timp pe patul de spital . Baiatul se chinuia sa se ridice putin dar reusi in cele din urma .
Respira greu apoi o privi pe fata cu ochii sai mari si negrii . Nu se astepta ca nimeni sa-l viziteze , dar se pare ca se inselase .
- M-m-ma d-doare ! , spuse el incet mai mult balbaind cuvintele curgandu-i apoi cateva lacrimi pe obraz . Nu conta pentru nimeni daca el patea ceva decat familia lui adoptiva .
Intotdeauna si-a dorit sa se duca , sa fie cu familia lui acolo sus sa se bucure de clipele alea . Isi dorise intotdeauna sa auda surasul dulce al mamei si sa fie protejat .
Nu ca la familia adoptiva nu ar fi avut parte de asa ceva , dar e altceva cand e familia ta adevarata . Initial , gandurile negre ii luase mintile si vroia sa cada de pe matura intentionat dar acum se simte oribil ce facuse .
Dar nu vroia sa zica nimic nimanui nici in ruptul capului . Poate chiar ranise pe cineva cu gestul lui , dar in momentul de fata nu prea ii pasa . Durerea il apasa prea tare .