After a long time

[Effy K. Dietrich]

• Îşi muşcă buza şi se încruntă atunci când îi răspunsese. Îi venea să-şi dea palme singură. Sincer, nici nu se vedea că era 'absolventă'. Acum nefiind vorba de statura ei, scundă faţă de multe alte persoane. Rămăsese cu aceleaşi obiceiuri copilăreşti şi întrebări naive. Într-un fel se bucura să răgăsească înăuntrul ei ceva din trecut, ceva care să-i reamintească de vechea Effy, însă în acel moment, şi , poate, în general nu era cazul.
  Bineînţeles că răspunsul era 'nu mă simt bine'. Căzuse de pe mătură, de la o înălţime destul de însemntă şi într-un loc nu foarte potrivit. Fusese o întrebare stupidă.
  
  "Stai liniştit." Murmură atunci când acesta încercă să se ridice. Îl prinse imediat de braţe, oferindu-i astfel sprijinul său. Trase aer în piept şi îl reţinu în plămâni mai multe clipe, atunci când îi văzu lacrimile. Îşi muşcă din nou buza şi, în sfârşit, expiră aerul.
  "Aş vrea să te ajut mai mult. Dar îmi este teamă că nu pot. Cel puţin, până nu se întoarce asistenta." Rosti, simţind că datorează o explicaţie, deşi nu ştia de ce. Avea nevoie să ştie exact în ce stare era, înainte să acţioneze în vreun fel. Asta dacă putea.
  
  "Sunt Effy." Se chinui să zâmbească, cu blândeţe şi căldură."Nu-mi spune numele tău acum, aşteaptă până te simţi mai bine." Continuă, înainte ca acesta să aibă timp să răspundă. Vedea că îi este greu.