The power of Thibault sisters

[Ivy Thibault]

• Ivy afişă o privire exasperată şi îşi dădu ochii peste cap enervant. Îşi dădu seama că Julieta era prea Cercetaşă pentru a cunoaşte plăcerile pe care le cunoşteau ei ca Viperini. Varianta ei de lume mai bună era una în care toţi oamenii erau liberi să facă ce vor, fără ca cineva să se împotrivească. Ideea ei de lumea mai bună era o lume în care oamenilor să nu le fie permise unele lucruri. Oamenii se distrugeau între ei, din cauză că aveau libertatea de a o face. Erau unele lucruri care trebuiau puse la punct, lucru care nu se putea face fără câteva blesteme şi instrumente de tortură. Kurt înţelegea asta.
  Însă înainte să îşi poată expune punctul de vedere într-un mod enervant şi usturător, Julieta exclamă "Conacul!" şi Dispăru brusc. Ivy privi confuză pentru câteva clipe locul pe care înainte îl ocupa sora ei şi oftă brusc. Se ridică, puse câteva monede pe masă, apoi Dispăru şi ea, cu un sentiment vag că ştia unde Julieta se dusese.
  Şi avea dreptate. Julieta stătea chiar acolo, în faţa conacului Thibault, aşa cum stătea în multe poze ce împodobeau mobila dinăuntru. Diferenţele erau că acum, Julieta purta o expresie de pură disperare, cu faţa luminată dur de flăcările ce acaparaseră casa în care îşi petrecuse copilăria. Trebuia să recunoască, singurul sentiment pe care îl simţi Ivy era de o tristeţe vagă atunci când privi conacul arzând. Clădirea aceea nu însemna absolut nimic pentru ea.
  "Sper că ai pus toate documentele şi lucrurile părinţiilor în seife antifuge," spuse Ivy fără chef, încrucişându-şi mâinile şi privind dansul flăcărilor. Avea un sentiment de încredere crescândă în ea pe care nu şi-l putea explica atunci când vedea lucruri arzând.