fight to survive

[Ivy Thibault]

• Ivy se uită la el bănuitoare. Avea argumentele, asta era clar. Nu avea cu ce să îl mai atace. Strânse din buze nemulţumită, adoptând iar acel aer superior pe care mulţi îl urau, însă, de data aceasta, în ochii de un căprui închis i se putea citi o sclipire amuzată.
  "Tot nu-mi place de ea," spuse Ivy, ca şi cum asta ar lămuri lucrurile. "Am un sentiment ciudat în privinţa ei. Miroase a belele."
  Îşi pocni uşor încheieturile degetelor, apoi îşi netezi rochia de un alb murdar, uitându-se la ghetele ei negre. Îşi aminti de petrecerile sofisticate, de părul ei roşcat şi de rochiile strâmte şi scurte. Descoperi cu surprindere că nu îi era deloc dor de ele. Atunci era victima anturajului, condusă de o dorinţă inexplicabilă de a fi în pas cu toţi ceilalţi. Nu îi păsa daca acea rochie i se părea urâtă, o purta pentru că ceilalţi spuneau că era minunată. Nu îi păsa că picioarele erau ca şi puse în piuneze după o noapte pe tocuri.
  Renunţase de mult să fie perfectă. Ajunsese la concluzia că imperfecţiunea era subapreciată. Îşi dăduse seama, de când îl întâlnise pe Kurt, că cel mai potrivit tip de perfecţiune pentru ea era imperfecţiunea.
  "Nu te-am iertat încă totuşi, să ştii asta," spuse ea, încrucişându-şi mâinile şi privindu-l printre nişte ochi bănuitori. "Presupun că ştii că va trece mult timp până să am încredere în tine din nou."