call me

[Michael Stark]

• Mike râse când observă refuzul clar al Opheliei în legătură cu romantismul şi se ridică din genunchi. Nu era un tip romantic, însă Ophelia îl cunoştea.
  Zâmbi şi îi răspunse la sărut, un val de uşurare şi fericire incontrolabilă trecându-i prin corp în momentul în care auzi răspunsul afirmativ al femeii. Ştia că Ophelia era îndrăgostită de el, şi o parte din el ştia răspunsul la cerere încă înainte să îl dea.
  
  Ok, dacă se gândise la asta, atunci tocmai revenise Stark în interiorul lui, pentru că nimeni nu putea fii mai narcisist decât atât. Îşi dezlipi buzele de ale ei, aruncând o privire în gen 'vezi cum se face?' spre fereastra casei- sau mai bine zis palatului?- de vacanţă a lui Kurt. Ştia că îi privea de undeva din umbră şi ştia că ştia ce tocmai se întâmplase. În plus, toată lumea ştia că el ştia ce face Kurt şi Kurt ştia ce face el. Logic.
  
  'Doar mă ştii, Ophelia, dragă,' spuse el pe un ton amuzat. 'Numele meu mijlociu e "stil".'
  O prinse de după talie şi începu să se plimbe încet, însă de data aceasta înapoi spre casă. Admiră faţa femeii pe care o iubea, ştiind că de acume ra a lui.