A picture is a poem without words.

[Izabella E. Weber]

Bruneta iesi si ea din incinta scolii vrand sa ia o gura de aer . Avea mare nevoie de asta . A stat prea mult printre rafturile pline cu carti invatand asa ca asta era cel mai bun loc de relaxare .
Isi ridica chipul micut si albicios spre cer schitand un mic zambet fiindca se anuntase ploaie .
Ridica scurt din umeri apoi o lua la pasi marunti , cautand cu privirea o bancuta unde sa stea dar un coleg de la o alta casa dadu peste ea intentionat si aceasta cazu jos cu tot cu cartea de vraji . Vroia sa spuna ceva , dar chiar daca o spunea ce rezolva ? Nimic .
Era obisnuita cu astfel de chestii asa ca nu era ceva nou pentru ea . Toata lumea isi batea joc dar ea era mereu cu zambetul pe buze sperand in continuare sa gaseasca pe cineva care sa o inteleaga .