call me

[Michael Stark]

• Mike ridică din sprâncene. Deci Ophelia nu voia rochie albă, nici buchet, nici limuzină. Voia o nuntă noncomformisă, ca şi ea. Şi Stark era pregătit să îi dea ce vrea. Niciodată nu se gândise că va face ce vrea o femeie. Mike era un bărbat, nu îi plăcea să fie ordonat de o femeie, sau condus de una. Însă o simţea pe Ophelia ca şi o parteneră, în niciun caz ca pe o condurătoare sau ca pe cineva care îi ia din masculinitate.
  
  Ophelia era foarte complicată. Ăsta era unul dintre lucrurile principale care îl făcuse pe Mike să se îndrăgostească de ea. Mereu îi plăcuseră jucăriile interesante şi, după ce dovedeau că sunt mai mult decât jucării, începea să le considere din ce în ce mai vii, mai reale. Femeia din faţa lui era cel mai real lucru din viaţa lui.
  
  'Deci nunta clasică iese din discuţie,' spuse el, zâmbind amuzat. Ştia că o nuntă clasică pentru Ophelia nici nu intrase măcar vreodată în discuţie. 'Singura mea cerere este să avem cheesburger-i americani în meniu.'
  Râse scurt, apoi intră după ea în casă, privind biletul pe care se vedea scrisul exersat şi elegant a lui Kurt.
  
  Zâmbetul i se lărgi la auzul cuvintelor scrise pe bucata de pergament şi îşi întoarse privirea spre Ophelia.
  'Care e camera ta preferată?' întrebă cu o privire plină de subînţeles.