Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Ema aproba din cap. Asa banuia si ea, ca cei doi erau tata si fiica. Continua sa analizeze poza, insa isi intoarse privirea cand Evelyn vorbi iar. Puse poza pe noptiera si se apleca, cercetand din priviri scrisorile.
" E ceva la mijloc... Un element lipseste... "
Se uita spre Cercetasa, ridica o spranceana, apoi isi intinse mana, luand cu delicatete un pergament. Avea un sigiliu rupt, din ceara rosie, asa ca Ema uni cele doua capete pentru a-l vedea in intregime - sau aproape in intregime. Purta emblema unei egrete ce tinea in cioc o floare de crin. Casa Pergor era scris sub picioarele egretei. Desfacu scrisoarea si citi cu voce tare:
" Draga mea Genevive, Port cu mandrie ceasul ce mi l-ai daruit la ultima noastra intrevedere. Simt cum vibreaza magia in el. Pana acum, nu a dat niciodata gres si mi-a aratat intotdeauna calea. Ultimele zile au trecut foarte incet, desi am avut chipul tau in minte... ... Continua cu dulcegarii aici... Si tot asa.... Ii spune cat de mult o iubeste...." Ema se intreba cat de mult putea sa continue toata iubirea asta. I se parea exagerata. Era ok sa o simti, dar nu s-o exprimi atat de... mult. Ei una i se parea ca strica tot farmecul. " Aici se opreste. Sper ca te voi vedea curand, mereu al tau... Numele e sters de vreme" anunta Ema.
Soimeanca se uita iar la pergamente. Nu toate aveau sigiliu, dar, intre cele cu, putea observa doua tipuri de ceara: una rosie, asemenea celei pe care tocmai o studiase, si una de o culoare diferita.