What is and what should never be.

[Effy K. Dietrich]

• Effy nu o grăbi. O lăsă să-şi adune gândurile, păstrând liniştea. Trecuse destul de mult timp şi era sigură că Evelyn nu pierduse vremea degeaba; nu era în stilul ei. Confirmarea acestui gând veni o dată cu răspunsul Cercetaşei. O ascultă cu atenţie, străduindu-se să înţeleagă şi să nu piardă niciun detaliu. Tresări la auzul cuvântului 'Germania' şi se uită înspre Eve cu ochii mari. Chiar nu pierduse timpul. Deşi în minte avea o grămadă de întrebări, pe care ardea de nerăbadare să i le pună, nu interveni însă decât târziu.
  
  'Germania?Ar fi trebuit să îmi faci o vizită.' Glumi ea. Această opţiune era puţin probabilă, din moment ce se mutase ceva vreme în urmă. Totuşi, nu putea să se gândească ce faţă ar fi făcut trezindu-se cu Evelyn la uşă, când o credea pierdută. Surâde amuzată. 'Presimt că lucrurile sunt mai complicate de atât , însă nu te stresez.' ridică din sprâncene , cu o seninătate ieşită din comun.'Deocamdată' Termină, abia după câteva secunde, rânjind într-un mod amuzat.
  
  O văzu pe Cercetaşă cutremurându-se şi îşi dădu seama că avea dreptate, dar nu o mai întrebă nimic. Abia ce se întorsese şi vroia ca amândouă să trăiască deocamataă în prezent.
  Se încruntă şi îşi lăsă privirea în pământ, încercând să-şi aleagă cuvintele potrivite. Nu vroia să dea detalii inutile.
  
  'Tatăl meu este mort.' Rosti deodată cu o uşurinţă stranie. Acesta era punctul de pornire al majoritatea lucrurilor ce se întâmplaseră în ultimul an, aşa că hotărî să înceapă cu acesta.'De aceea am stat o vreme pe acasă, până ce am hotărât că îmi e mai bine pe cont propriu şi m-am mutat singură în Peştera lui Godric. Aşa că nu te sfii să-mi faci o vizită , din când în când.' Deşi îşi păstrăse un ton calm, aproape sobru cât timp povestise, ultima propoziţie o rosti pe un ton vesel, chiar jucăuş.