let me talk

[Isolde du Maurier]

• Aruncă paharul de plastic la tomberon, şi se întrebă de ce alesese tocmai licoarea aceea. Sucul de mere era încă preferatul ei, conchise ea amintindu-şi gustul înţepător al băuturii pe care tocmai o consumase. Îşi aranjă mai bine gluga neagră a pelerinei peste cap, lăsându-şi pletele întunecate şi lungi să-i atârne lejere peste piept, şi îşi spuse amuzată că arăta ca o văduvă neagră. Se îmbrăcase cu o rochie lungă şi neagră, în stil victorian, şi o pereche de cizme -acelaşi stil şi aceeaşi culoare-. Culoarea aceasta cu siguranţă o prindea, contrastând cu pielea palidă. Alesese ispre această costumaţie pentru a nu avea surpriza de a fi atacată de cine ştie ce netrebnic pe Alee. Ura această străduţă întunecată şi murdară, dar nu avea de ales.
  
  Zâmbi sumbru şi deschise uşa magazinului. Primise un bilet cum că avea o carte care o interesa, deşi se îndoia de asta. Ştia că era o capcană, însă era pregătită pentru orice şi oricine. Avea de gând să pună capăt acestei poveşti, înainte de a o lua razna.
  "Bună ziua, domnule Blackhart. Am primit biletul de la dumneavoastră", rosti ea, vocea fiindu-i mai dură decât îşi dorise. Nu era cea mai bună actriţă, însă avea de gând să joace rolul femeii puternice şi rele. Oricât de prost i-ar ieşi.
  
  Vânzătorul îi făcu semn să aştepte, şi dispăru într-o cameră întunecată. Uşa se deschise în spatele ei, însă India rămase pe loc, fără să se întoarcă.