Do you remember standing on a broken field?

[Calliope A. Dubois]

• - Lasa-ma sa te ajut, spuse ea privind aschia aceea care era destul de mare si i intrase in mana lui Colin. Avea noroc ca avea unghiile mari si o scoase cu usurinta iar apoi zambi, privind din nou in stanga si in dreapta avand acel sentiment de nesiguranta. Scoase bagheta soimeanului rapid si i-o inmana in momentul in care el termina de zis propozitia, era destul de rapida pentru varsta ei.
  Isi scoase si ea bagheta pentru orice precautie si murmura "Lumos" si se intoarse privindu-l urat cand acesta scoase limba si incepu sa vorbeasca de parca era o moara stricata, insa era simpatic si i starnea mereu rasul blondinei.
  -Bine, urangutanule. De acum asta iti va fi porecla, insa sa revenim la oile noastre. Bine..deci, directia..in partea aceea? Spuse ea privind o cascada superba, insa ori era o iluzie ori chiar ala era drumul ce ducea la linia de sosire.
  Tot ce le mai ramanea erau sa mearga acolo sa afle, caci daca stateau in loc numai bine nu era. Nu puteau sa piarda vremea. Tanara isi lua curaj si o lua in fatza insa in momentul urmator un jet de lumina rosie i trecu prin fatza si se preschimba in litere aurii, zicand: " Se pare ca micuta blondina a gasit unul dintre indiciile catre sosire, e randul tanarului viteaz sa faca treaba mai incolo"
  - Pardon, e tanarul urangutan. Spuse ea privindu-l si apoi punfi in ras.