Do you remember standing on a broken field?

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye reveni la realitate cand Sandra il scutura de umeri. Facu ochii mari, privind-o nedumerit. Ah, Doamne! A folosit replica cu barbatul! Nu mai era cale de intors.
Isi inchise ochii si inspira cu putere pe nas. Cand ii deschise, lumea veni in detalii clare. Mintea lui functiona in ritm rapid. Nu mai exista amanare. Erau obositi. Murdari, uzi, infrigurati si obositi. Dadu cateva tururi locului, folosind-o pe Sandra pe post de reper. Memora fiecare unghi si incerca sa-l identifice cu ce vazuse pana acum. Ei o luasera in directii diferite prima oara si se intorsesera prin alta parte.
In doar doua minute, Colin avea un fel de harta generalizata in minte. Se apropie de Sandra si inchise iar ochii. Astepta putin, concentrandu-se pe detalii. Cu ochii inchisi, imaginile din minte ii erau mult mai clare. Ii deschise si privi in jur.
" Pe acolo" indica Soimeanul, aratand cu o miscare a capului undeva in stanga iesirii pe unde venisera.
Se incrunta nervos si o lua inainte, ascultand cu urechile ciulite sa auda pasii Sandrei. Fara avertizare, incepu sa urle, cu vocea atat de groasa incat era de nerecunoscut.
" Asculta aici, batran cititor de ganduri sau ce naiba mai esti! Daca nu ti-am terminat circuitele, macar anunta-ne! Stii ceva? Nici nu ma intereseaza dorintele tale de a ne ajuta! Doar arata-ne iesirea din locul asta uitat de Dumnezeu si jur ca nu o sa fac nimic necuviincios! Fir-ar sa fie! Arata-te, sluga!"
Aproape ca maraii ultimul cuvant, iar mana i se inclesta pe bagheta pregatita.