Do you remember standing on a broken field?

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin nu se opuse directiei. Ce-o fi o fi. Inchise ochii si inainta, lasandu-se condus de Sandra.
Parca se scursesera veacuri intregi pana sa auda vocea barbatului. Isi deschise ochii si privi in jur. Aleea Diagon... Cate nu i se intamplasera aici... Acum mai avea un eveniment sa-l adauge pe lista. Murdaria parea sa fi disparut de pe ei odata cu costumele negre. Parul insa ramasese putin umed. Hawkeye se bucura ca-si recuperase camasa inapoi. Ii prinse poalele in maini, satisfacut sa simta atingerea atat de cunoscuta a materialului.
Isi ridica privirea spre batran. ' Multumimi!' gandi Hawk sincer. ' Si imi cer scuze pentru izbucnirea de mai devreme'. Dupa, barbatul disparu.
" Sandy?" se intoarse el spre fata de indata. " Aminteste-mi sa ma incred mai mult in instinctele tale" glumi Soimeanul, desi vorbise cat se poate de sincer.
Ii ciufuli parul in joaca, insa nu insista incat sa-i strice coafura. Ridica o spranceana cand o privi mai atent. Cu grija, isi intinse mana spre gatul ei. Apuca marginea bentitei roz si isi lasa degetele sa alunece pe ea pana cand intalni o denivelare. Forta putin materialul si, cu un crack! fin, isi retrase mana.
" Cred ca asta iti apartine" zise el ridicand bentita cu numele ei la nivelul ochilor. Cand se uita, observa ca si el inca mai avea banda albastra la incheietura mainii. Se intoarse spre cele doua cufarase si ingenunche langa unul.
" Gata?" chicoti el inspre Sandra, asa cum o facuse si inainte de inceperea circuitului.