Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Ema apuca sa vada doar obiectele zburand din obstacol cand usa se inchise in urma lor. Se intoarse pe calcaie si prinse varful baghetei Julietei, astupand lumina cu mainile. Isi departa doar doua degete, lasand o raza sa lumineze vag inainte. Soimeanca mima cu buzele sa pastreze linistea pana reuseau sa se indeparteze putin. Ea incepu sa mearga pe varfuri, ignorand complet tablourile de pe pereti.
Peste aproximativ trei sute de metri, tunelul incepu sa se lateasca putin. Ema ofta, lasand mainile in jos ca varful baghetei sa lumineze incaperea.
" Unde crezi ca duce tunelul asta?" intreba, desi isi mentinu vocea joasa.
Daca ar fi dus in exterior, poate ca l-ar fi putut forta pe barbat sa vina dupa ele. Dar asa... Nici macar nu erau sigure ca in final avea sa se dovedeasca o infundatura. Putea foarte bine sa se intample asta!
Un sunet harsait le prinse din urma, iar Ema se intoarse, lipindu-se cu spatele de perete. O trase pe Julieta langa ea.
" Stinge bagheta" sopti ea si isi ciuli urechile, ascultand ecourile firave.
Pasi. Pasi grabiti si cunoscuti. Dureros de cunoscuti. Undeva in capatul de unde venisera ele se aprinse o lumina alba, de bagheta, iar in ea, Ema gasi conturul barbatului.
' La naiba!'
" Fugi! Fugi si stai cu mainile in fata, usor in laterala, ca sa urmaresti directia tunelului" sopti ea alert si o lasa pe Julieta sa o ia in fata.