Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Ema isi tinu respiratia cand barbatul trecu pe langa ele. Simtea picaturi mici de transpiratie formandui-se pe frunte, sub breton, dar le ignora.
Cand Julieta dadu verdictul final, ultimul an din viata Emei o lovi pe nepregatite. Trase aerul in plamani cu un sunet valurit. Simtea ca nu o mai sustin genunchii, asa ca se rezema de perete. Privea inainte, dar vedea doar ce era in mintea ei. Strazile intunecate din Dublin, padurile reci din Limerick, Devoratorii, luptele, vrajile, camera ei de prizoniera...
Mortii. Toti cei pe care ii omorase fara un al doilea gand. Nu-i omorase fiindca vroia, era doar pentru a se apara. Si cu toate astea, tot cazuse in mainile Devoratorilor, tinuta captiva intr-un subsol din capitala Irlandei. Memoria acelor nopti reveni mai vie ca niciodata in mintea Emei, iar umarul ei protesta. Instinctiv, isi duse mana spre el si isi baga degetele pe sub bluza. Pipaii marginea vechii rani, tragand aer printre dinti.
Isi lasa mana sa cada si isi pleca capul. Nu stia cat ramase asa, dar intr-un final constientiza ca nu mai respira cum trebuie.
" Prea bine. Il vanam si-l omoram"
Vocea ei era mult prea joasa, prea harsaita si tensionata. Incerca sa o dreaga. Stranse bagheta in mana si isi ridica privirea. Pasii repede inainte, nevrand ca Julieta sa vada lacrimile ce se strecurasera pe obrajii ei. Chipul ii era lipsit de expresie, cu o duritate nespecifica in trasaturi.