Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Ema aproba cu o miscare a capului, incapabila sa vorbeasca fara sa-si piarda stapanirea. Ingenunche langa barbat, iar materialul blugilor se imbiba cu sangele lui. Soimeanca il trase de umeri, rasucindu-l cu fata in sus. Analiza cateva secunde ranile lui. O taietura fixa in directia inimii. Sangele inca se scurgea in ritmul batailor, iesind cand in fire mari, pline de presiune, cand in firicele mai mici, lipsite de orice forta. Se intreba in treacat ce vraja putea sa faca asta.
Fara sa realizeze ce face, Ema isi lipi degetele de gatul lui cautand un puls. Nimic. Nu insista. Doar zacu acolo, privindu-i chipul. Parea bland asa... In ciuda varstei, avea un chip frumos. Tanara isi ridica mana si ii inchise ochii, spunand o mica rugaciune in gand.
Cand se uita iar in sus, adrenalina puse stapanire pe ea. Timpul paru sa se deruleze cu incetinitorul. Dintr-o saritura, Ema era inapoi pe picioare. Realiza ca nu avea timp sa scoata bagheta asa ca se lasa intr-o parte, trantind-o pe Julieta la pamant. Ramase acolo, peste ea, in timp ce zidul de langa ele exploda. Fetele fura instantaneu acoperite de un strat fin de zidarie si praf.
Femeia din fata lor isi cobori bagheta, cu o ura grozava in ochi.