let me talk

[Kurt F. Malfoy]

• Ii asculta cuvintele si vocea tremuranda si atunci realizase ca inca mai tinea la el sau poate dimpotriva,ura ei ajunsese la culmile cele mai inalte,imposibil de atins pentru a doua oara de vreun alt muritor. Macar facea ceva ca nimeni alta : iubea sau ura,dar de fiecare data atat de complet si intortocheat. O intensitate pe care el il coplesise. Il sufocase si-l facuse sa fuga intotdeauna. India fusese ceva placut dar prea serios in esenta. El nu fusese niciodata serios iar acum cauta sa devina astfel,devenind un barbat exemplar,un sot exemplar. Nu incercase oare la fel si cu Natalie? Si unde se ajunsese? De un lucru nu se indoia catusi de putin iar acela era ca Ivy era a lui si ca o iubea mai presus de orice - iar cand copilasii lor aveau sa se nasca,ei si Freyja,la un loc,aveau sa reprezinte centrul universului sau.
  
  '' Ai parut la inceput a fi domnisoara naiva si prostuta. Dar nu esti,din pacate. As fi avut parte de un spectacol frumos. Oh,si nu te ruga ca omul ala sa te provoace la duel sau invers - vei muri,crede-ma. Si oricat mi-ar placea sangele,tocmai am mancat de pranz si nu am de gand sa vars totul. Stii si tu,nu e tocmai estetic sau placut din punct de vedere...senzitiv.''
  
  Ar fi preferat sa ajute doua vaci sa fete in acelasi timp decat sa vada pe cineva varsand. Probabil ca avea sa se obisnuiasca cu asta imediat dupa ce gemenii aveau sa se nasca. Pacat ca nu o cunoscuse pe Frey cand era micuta,ci doar la 3 ani. Dar nici nu si-l mai amintea din acele vremuri,din pacate. Vroia totusi sa se gandeasca la viitor,la copii si nu la India si duelurile ei,la actele ei de bravada. Nu era femeia rece si puternica. Era tot India. Mica,prostuta,vulnerabila,in stadiu de formare. Si daca nu era,asa avea s-o vada mereu. Nu o subestima,doar ii citea esenta mai bine decat credea ea. Ei bine,ea nici nu stia cine este cu adevarat. El stiuse in tot acest timp. Era mai sentimentala si mai manata de dorinte,de ceea ce se intampla in sufletul ei decat de ratiune. Iar pentru a fi femeia care ea isi dorea sa fie,atunci trebuia sa iubeasca cu mintea,nu cu sufletul.
  
  '' Inca ma mai iubesti.''
  
  O privi fix si zambi aproape imperceptibil. Nu era o intrebare,ci o constatare. Less mirosise agitatia ei de cand el intrase si iesise de sub hainele lui pentru a vedea daca era o prada,cina sau dimpotriva,un prieten la ananghie. In plus,vocea tremuranda cand vorbea,familiaritatea si totusi raceala cu care i se adresa,gesturile... Era clar,nu trecuse peste episodul acela. Sincer? El o facuse,dar ii placea sa isi aminteasca trecutul,comparandu-l cu prezentul si dandu-si seama ca daca India i-ar fi dat ce-i dadea Ivy - intelegere fara cuvinte,relatie trupeasca,o familie,un adapost,totul,absolut totul,inclusiv mandria de femeie si de fiinta vie,fara a intreba de ce,cu o adoratie aproape nebuneasca - atunci poate nimic nu s-ar fi schimbat intre ei.