damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

Simti pe cineva apropiindu-se si isi scoase bagheta, pregatindu-se sa atace pe oricine se dovedea a fi o amenintare. Era mult prea extenuat ca sa mai Apara, asa ca lupta directa ramanea singura optiune. Se intreba intr-o doara daca tipa ar fi scapat cu viata dintr-o astfel de confruntare. Probabil ca nu.

"Miss Lee, pentru nimic in lume nu mi-as dori sa vad ce ai dumneata in cap. Tin la sanatatea mea mintala..." ii spuse incet si ragusit.

Se pare ca mancase destul rahat la viata lui, asa ca din tufe aparu Eric Grimm si nu cineva care sa isi doreasca sa ii vada capul pe o tava. Rasufla usurat si isi baga la loc bagheta in maneca si pipa in gura. Sau invers. Nu era inca foarte sigur. Rana din umar il ardea si se intreba cu ce rahat fusese data lama.

"Ai un stil aparte de a aparea exact cand nu te vrea lumea" ii spuse pe un ton glumet. "Sper ca ai bautura, altfel dispari!"

"Oh, miss Lee, domnul aici de fata numai de inventivitate nu duce lipsa...as putea zice a e plin de resurse....si mentale si de alta natura." Rase si rasul ii suna aproape strain. "Iar la faza cu cainele se referea la mine, pentru ca nu-si mai aduce aminte ca ultima data cand i-am promis ca ii sparg nasul am si facut-o"