damn their killing, damn their lies

[Eric Grimm]

Ridica o spranceana la replica ei. "Domnisoara, trebuie sa va anunt ca interiorul mintii fiecaruia este ca interiorul unui stomac. Atunci cand se arata, e bine sa fii singur si pregatit."

Se aseza pe geanta pe care o avea pe umar, ajungand la concluzia probabil foarte exacta ca la cat de veche si uzata era pielea din care era facuta, un strat de pamant si rame nu putea strica.

"Daca vi s-a mai dat foc inainte, ar trebui sa fi dezvoltat deja o rezistenta, nu?" Isi mangaie afectuos bagheta inainte sa zambeasca sinistru si sa se intoarca brusc la Alain. Ii acoperise explicatia despre caine suficient de bine ca sa nu trebuiasca sa adreseze si problema aia. Ii arunca o sticluta de coniac din geanta si se uita cu acelasi zambet potrivit undeva intre rautate si dementa, combinat cu o urma de multumire ca persoana pe care o intalnise era chiar Alain.

"Daca m-ar vrea lumea nu as mai veni. Da, sunt un fel de mina neexplorata, domnisoara Lee. Ia spuneti-mi, daca sap suficient in dumneavoastra, ce comori gasesc? Sau sunteti o harta cu un X fals?" Se ridica si ii turna lui Alain iod dintr-o fiola peste rana. "Ti-as vindeca-o, dar cateodata imi place sa te vad cum suferi." Ii ranji malitios.