damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

Alain era in general un om foarte precaut si invatatse din experienta ca niciodata nu intorci spatele cuiva, chiar daca il consideri prieten, iar astazi ii fu reamintita aceasta lectie intr-un mod foarte dureros, cand Eric ii arunca o sticluta de ceva pe rana. Iod dupa miros.

"********* ******* ******* ** * ***** ***** ** **** ** ***** *********, ************ ***** *** ** ****** **** ** ********, ** *** ********* **** **** ***** *** *** ****** ********!" striga Alain sarind in picioare ca ars. Daca pana acum durerea din umar fusese suportabila, acum aproape cazu din picioare. Broboane de sudoare ii aparusera pe frunte, si pentru careva momente ii se intuneca vederea. Se sprijini de copac gafaind.

"Sa...te duci...*****'..." mai reusi sa ingaime, inainte sa se aseze pe iarba umeda. "Multumesc ca-mi amintesti din cand in cand de ce te urasc..."

Isi recupera pipa, pe care o pierduse in agitatie si si-o baga iar in gura, pufaind. SImtea cum ii se invarte capul, dar socul provocat de durerea brusca avu totusi si un efect pozitiv, il scosese din starea de somnolenta si in care il aruncase extenuarea si reusi din nou sa gandeasca oarecum clar.

"Miss Lee, cu ce te-ai confruntat dumneata in aripa spitalului la Hogwarts nu se compara cu minunea de fata. Si daca stau sa ma gandesc bine, nu e foarte indicat sa petreceti prea mult timp in prezenta mea, pentru ca nu stiu cand s-ar putea sa apara unii care sa vrea sa incheie afacerea inceputa cu aceasta rana si ma tem ca nu veti scapa nevatamata. Multumesc oricum."

" Iar tu, ***** cu ochi, pune niste bariere pana nu iti fac si tie o gaura, sa ne asortam!"