Teardrops on my guitar

[Julieta D. Thibault]

• De ce mereu ea trebuia sa se implice in chestii dinastea? De ce nu putea fi tipul acela de fata care nu are nici o grija, decat grija zilei de maine sau ca, nu va putea ajunge la cursuri.
  Insa, nu...ea trebuie sa faca fatza crimelor si pe deasupra sa scape si de un dement care o alergase tot holul atat pe ea cat si pe Ema.
  Ofta si privi in sus, picurii de ploaie cadeau acum pe pamant destul de abundent.
  - Grozav, era ultimul lucru care ne mai lipsea. Spuse ea cu mainile incrucisate la piept si observa cum soimeanca incerca sa gaseasca pulsul barbatului, insa nu il gasise.
  Ceva i spunea cercetasei ca nu erau singure acolo si se pare ca temerile ei se adeverira.
  Se lasa jos cand soimeanca sari peste ea si brusc praful se extinse peste tot facand-o pe Julieta sa se ridice de acolo si sa indeparteze fumul cu mainile. Se uita inspre soimeanca si zise:
  - Multumesc, nu stiu ce m-as face fara tine. Chicoti ea insa in momentul urmator o femeie aparu langa ele care se uita urat si ursuz la ele si incepu sa rada, zicand:
  - Bietele de voi, o sa muriti exact ca omul acesta. O ultima dorinta?