Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Ema zambi stramb in timp ce se sprijini in brate.
" N-am asigurare de sanatate. Si presupun ca ar trebui sa ne facem amandoua" murmura ea drept raspuns la vorbele Julietei.
Gandul o amuza o clipa. In mod normal, dupa ce trecuse prin atatea situatii de moarte, te-ai fi asteptat sa faca ceva in legatura cu sanatatea ei. Dar nuuu! Ema continua sa mearga inainte, luata ocazional prin surprindere de catre un idiot dornic sa ucida sau macar sa se bata. Purta atatea semne si atatea dureri pe trup, incat ar fi trebuit sa si le noteze intr-un carnet ca sa-si poata aminti de unde le avea. ... Ok, exagera cand gandea astfel, dar de altfel, Ema exagera asupra propriei persoane cand era nervoasa. Si acum era de-a dreptul scoasa din sarite!
Se ridica in picioare, nepasandu-i de praf. Nici nu se obosi sa-si scuture hainele. Mana Soimencei se misca spre curea, acolo unde stia ca avea bagheta. O desfacu cu grija, dar o tinu ascunsa.
Super! Deja o dadusera pe ultima dorinta. De cand nu mai facuse ea asta? Un an, poate? Daca se gandea, ii trebuia putin timp sa se gandeasca. Se parea in urma atator amenintari, ultimele dorinte ale Emei se schimbau in mod constant, in functie de situatie. Cazul de fata nu parea sa fie o exceptie.
" Defapt, da" se trezi tanara vorbind si a fost luata pe nepregatite de siguranta, curajul din propria voce. " Ultima mea dorinta e sa mori inaintea noastra"
Si cum nu credea ca vrajitoarea va fi suficient de buna incat sa se sinucida, isi ridica bagheta.
" Expelliarmus!"