noir ruelle

[Aylee L. Lovel]

• O privi pe tipa blonda, singura pe care nu o cunostea in tot grupul acela. Apoi, la auzul cuvintelor sale, isi privi tinuta. Blugii negrii ii erau bagati in bocancii militaresti, iar geaca de piele care avea fermoarul tras pana sus ii acoperea maieul alb, mulat. Era sigura ca nu muscau. Ar fi fost ciudat sa fie muscata de niste oameni pe o alee, chiar daca aceasta nu era populata decat de vrajitori intunecati si vrajitoare batrane. Nu, fetele pareau mai degraba genul care sa ii puna otrava in bautura. Facu cativa pasi, apropriindu-se de fete, cand o a patra persoana se aproprie de ele.
  Intoarse capul, speriata, insa isi dadu seama ca nu era nimeni pentru care merita sa sara in sus. Era Julieta, profesoara de Studiul Incuiatilor, cu care se obisnuise mai mult sau mai putin. Cumva, se parea ca unde este ea, apare, mai devreme sau mai tarziu, si Julieta. Cercetasa trecu pe langa ea, fara sa o bage in seama, si se aproprie de celalalte doua blondine. Doar atunci isi dadu seama ca o cunostea pe cea zgariata pe fata. Inainte nu isi daduse seama, din cauza ranii, dar dupa ce necunoscuta o stersese, fata ei ii reveni in minte. Era Arlin, o cunoscuse in blestematul acela de orasel al lui Potter. Se parea insa ca Julieta nu isi amintea de ea.
  Lasa asta la o parte si incepu sa se uite suspicios la tipa pe care nu o stia. Oare era si ea ceva prietena de-a lui Darren sau faptul ca se intalnisera in acel moment, acolo, era doar o coincidenta. Misterul este doar un cuvant nascocit de nestiutori. Cuvintele batranelului ii rasunara in minte. Clar, intamplarile din ziua aceea aveau sa o marcheze.
  -Eu sunt Julieta. Glasul cercetasei o trezi din visare. Chiar nu o recunstea pe Arlin?
  -Aiurita, isi zise viperina in soapta, in timp ce ii arunca blondei un zambet, care semana mai mult cu o grimasa. E frig, trase concluzia. Cat de mult i-ar fi placut sa se duca acasa... Si totusi, ceva o facea sa ramana.