Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Se lumina de ziua, cind cu somnul in gene, Fantine ratacea in imprejurimile castelului.Pasea usor pe aleea rece, descult, fara sa simta frigul acelei dimineti reci de octombrie.Vintul i se juca in parul de foc ce sclipea usor in lumina primelor raze de soare.Rochia de un roz-pal, care nu era prea potrivita pentru vremea racoroasa, ii dadea un farmec deosebit acestei fiinte pamintene-unica si deosebita.Era visatoare, cine ar fi vazut-o, ar fi crezut ca nu s-a trezit inca, ca e somnambula.Dansa in vint.Cu pletele rasfirate, frumoase;cu gindurile rupte in zece, aruncate pe apele marii.Nu stia nici ea unde se indreapta, asta nu conta deloc!Se trezea devreme in fiecare dimineata, asculta tacerea care cinta ca un pian fara clape...Acest cintec mut ii invaluia corpul si o ineca in vise.
Ar fi vrut sa zboare...ii era frica...
Ar fi vrut sa se inalte ca o pasare...de unde aripi?...
A petrecut ore intregi singura , doar ea si amintirile...Nu era deloc atenta la ce se petrece in jurul ei.Fara sa isi dea seama ajunse linga cararusa care ducea spre Padurea Interzisa...
Exact in acel moment ii veni o idee!Una destul de trasnita pentru felul ei de a fi!De ce trebuie ea sa fie mereu "fetita cuminte"?De ce n-ar avea voie si ea macar odata sa intre sa descopere padurea?
Lasa in urma orice ezitare si inainta incet...
Fantine era cu totul invaluita de vraja si misterul padurii.Linistea, Magia, Feeria, Misterul pluteau in aer!De nedescris...
Deodata, fata zari in lumina diafana a diminetii doua figuri: una din ele ara la sigur un elev, cealalta, cu totul deosebita, impunatoare, mareata!Se apropie cu pasi inceti, dar siguri...
"CE ERA OARE?"....

PS.continua cine vrea!