For both friend and foe alike

[Colin Hawkeye Rovson]

Isi intinsese mana din reflex si cascase ochii cand Sandra se dezechilibrase. Intr-o fractiune de secunda - o fractiune nebuna - se intrebase cum de fusese posibil? Oricate poante faceau, Hawkeye stia ca Soimeanca nu era o impiedicata in felul asta. Si ea nici macar nu se miscase ca sa se impiedice. Nici macar nu avea de ce sa se impiedice! Nu realiza cum de era brusc smucit din locul lui. In schimb, parea sa gandeasca cu viteza luminii celelalte detalii. Pricepuse ca practic cadea pe scari in rotiri haotice, dar dupa ce reusi sa numere doua lovituri, nu-si mai putea da seama unde ii era capul si unde ii erau picioarele. Incerca doar sa se lase cu mai multa forta, in speranta absurda ca poate va ramane agatat de o treapta si-si va incetini caderea. Nu a mers. Ceva cald ii atinse clavicula, iar el realiza doar ca trecuse, cumva, inaintea Sandrei.
Se oprira cu un thump! surd. Capul i se invartea, iar Colin a avut impresia ca era pe cale sa explodeze. Se bucura ca nu mancase de curand, altfel ii era teama ca ar fi trecut prin lucruri mult mai rele. Il durea fiecare particica din trup, fiecare muschi, fiecare oscior, fiecare celula. Insa isi putea da seama, in sfarsit, de pozitia corpului. Statea intins pe spate, era sigur, pentru ca simtea podeaua rece impingandu-i omoplatii, iar praful din aer ii gadila nasul. Picioarele erau azvarlite pe podea. Mana dreapta parea sa fie ok, desi probabil se va alege cu cateva vanatai zdravene. Mana stanga... Incerca sa o miste. Speriat ca nu poate realiza manevra, se gandi la ce era mai rau. Dar nu... Isi simtea muschii incordandu-se pe os. Deci nu era vatamata cine stie ce. Era ceva care o tinea in loc. Colin isi deschise ochii si ii inchise la loc, ametit. Incerca iar si de data asta reusi sa vada o pasare mica si stralucitoare deasupra lui. Inainte ca aceasta sa zboare in alta parte, Hawk observa parul blond al Sandrei. Deveni constient de o durere surda in spate si, fara sa vrea, aluneca in inconstienta.