For both friend and foe alike

[Colin Hawkeye Rovson]

Isi simtea umarul drept amortit, de parca ar fi stat toata noaptea pe aceeasi parte. Si ii era frig. Ii inghetase spatele. Isi dorea sa se ridice si sa ia o patura, sa si-o puna pe el, dar nu gasi energia de a se misca. Nici macar sa-si deschida ochii.
Ceva il impunse intr-o parte a spatelui. Prima oara ii venise sa scanceasca, dar nu auzi nimic. Miscarea continua, intepand mereu si mereu in carnea sa. De cateva ori, chiar isi lasase mintea sa se scufunde iar in inconstienta. In rest, incerca sa-si dea seama unde se afla. Nu-si putea aduce aminte. Incerca sa o ia cu incetul. Care era ultimul lucru pe care si-l amintea? Masa de cina... Mancase salata de varza, era sigur. Se dusese in Turnul Soimilor. Dormise... Dar avusese un gand ce-l amuza in minte. Dupa ce se trezise... Asta era! Scrisese pe doua bucati de pergamente! Una o lasase pe masuta de langa patul Sandrei, cealalta pe noptiera Emei. Si apoi isi petrecuse ziua prin curtea interioara. Intr-un final, ajusese in Marea Sala pentru a le astepta pe fete, pe furis. Le vazuse intrand pe rand pe usa spre Sala Trofeelor. Si acolo... Il privisera nervoase, dar le trecuse repede. Era doar ca o alta gluma intre ei.
SCARILE!
Spatele i se arcui cand isi aduse aminte. Durerea reveni, lovind prin straturile cetoase ce-i inconjurau mintea. Ii scapa un sunet incet printre buze si stranse ochii. Incerca sa se lase pe spate, dar ceva il opri. Colin deschise ochii, intampinat de chipul Sandrei si mana alba a Emei.
" Ce s-a..." isi dori sa intrebe, dar vocea nu ii functiona.