For both friend and foe alike

[Ema Snow]

Ema ii arunca un zambet multumit Sandrei. Era bine sa stii ca exista cineva care il putea pune la punct pe cicalitor. Soimeanca stranse usor umarul lui Hawkeye inainte sa se ridice.
Isi puse mainile in sold si se uita spre scari. Categoric nu-l puteau urca. Nu fara sa existe marele risc de a se impiedica amandoua si a sfarsi toti trei pe podea. Ofta si isi lasa capul in jos, inchizandu-si ochii. Se gandi la cum ajunsese ziua asta sa ia o intorsatura atat de proasta. Cum de sfarsisera toti trei sa capete semnele 'destinului'. Sandra o patise cu capul si cu piciorul. Lovitura la cap o speria de moarte pe Ema. Trebuia sa se asigure ca nu era ceva grav, ca nu se va transforma in ceva grav. Si pentru asta, trebuia sa-i dea mereu o ocupatie Sandrei. Sa-i puna mereu mintea la lucru. Hawkeye... In privinta lui nu mai avea ce sa comenteze. Iar ea? Ea nu patise nimic, insa era incomodata de semnele mai vechi, chiar daca incepeau sa nu mai fie vizibile.
Ofta iar. Ochii ei verzi aproape ca stralucira in intuneric. Se intoarse pe calcaie si o privi serioasa pe Sandra.
" Stai aici si odihneste-te. Ai facut destule, iar piciorul tau nu se va vindeca daca-l supui stresului. Ma duc sa vad unde duce tunelul... Daca se intampla ceva, trimitem un mesaj cu patronusul, da?"
Ema incerca sa zambeasca in semn de sprijin. Se lasa pe vine langa Sandra si o imbratisa, inainte sa-si scoata bagheta si sa porneasca de-a lungul tunelului intunecat.
" Aveti grija" se auzi ecoul vocii Emei.