For both friend and foe alike

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin privi un timp tavanul negru, ascultand in jurul lui. O auzi pe Ema vorbind, apoi pasii ei indepartandu-se si ecoul usor al miscarii. Nu se misca nici macar cand Sandra se aseza pe saltea. Statea pur si simplu, privind intunericul si clipind rareori.
Mainile i se inclestara in pumni cand Soimencei ii scapa un sunet inabusit si o injuratura. Hawkeye se ridica usor, rezemandu-se intr-un cot, lasand astfel muschii relaxati, fara sa traga de ate. Tanara lucra repede la piciorul ei, cu miscari calme si precise. Ceva straluci pe obrajul fetei, singurul vizibil din unghiul lui. Plangea? Nu-si amintea sa o fi vazut pe Sandra plangand. Cand ea isi intoarse capul spre el, Soimeanul nu raspunse. Practic, se holba la ea, desi aproba usor cu capul, dupa cateva secunde. Se ridica si mai mult si isi intinse bratul liber spre ea. Cu miscari usoare, indrepta un deget spre obrazul ei si sterse o lacrima. Isi retrase mana la fel de usor, desi miscarile erau putit in treapta.
Se uita in jur si analiza cele doua gramezi de material. Aveau aceeasi culoare, desi unele erau imbibate in sange. Si era o culoare cunoscuta. Mm... Camasa Emei? Se intinse iar si lua una din carpele curate. O impaturi cu o singura mana. Colin se ridica in sezut si se apleca putin langa Sandra, cercetandu-i rana. Frate... Aia da rana. Se stramba fara sa realizeze la vederea ei. Trase genunchiul Sandrei in sus si se apuca sa-i bandajeze piciorul. Nu avea o problema cu sangele. Isi dorea sa fie chirurg, ce Dumnezeu! Strangea destul de tare, fiindca il ajuta forta masculina, insa nu incat sa-i opreasca circulatia. Cand termina, isi ridica privirea spre tanara. Dupa cateva clipe, afisa un zambet strengaresc.
" Pot vorbi acum?" intreba el, iar zambetul i se lati.