For both friend and foe alike

[Calliope A. Dubois]

• Isi arcui o spranceana si il privi serioasa apoi incepu sa rad, ofta si isi puse mainile in solduri, zicand:
  -De ce oare nu te-am lasat eu sa mori acolo? Ah, nu nu. Sandra trebuie sa faca pe buna samariteanca si sa ajute pe toti, CHIAR DACA NU MERITA! Nu te mai plange, domnule altfel te dezcos la loc si nu stii cum e sa-mi bag unghiile in carnea ta vie! Spuse ea intorcandu-si privirea de la el si pufni intr-un ras ironic ca apoi sa incerce sa se ridice de pe scarile alea reci si ajunse langa saltea insa se dezechilibra rapid si pica peste el, insa norocul ei ca nu avea o tona ca sa-l adoarma la loc, insa se ridica tot la fel de rapid simtind o durere surda la picior.
  Ofta si apoi il privi zicand:
  - Scuze, inca invat sa merg. Apoi se intoarse cu spatele incarcand sa-si forteze piciorul si apoi sa invete sa mearga din nou calumea, insa al dracu avea nevoie de o asistenta calumea.
  Ofta si isi intoarse privirea catre soimean facandu-se ca gandeste, insa chir era pusa pe ganduri.
  - Oare ce face Ema?