let me talk

[Isolde du Maurier]

• Zâmbi amuzată, privindu-l cât de îngrijorat era. Pentru un lucru de care ar fi trebuit să se bucure. Freyja era destul de matură şi puternică încât să-i facă faţă lui Victor, iar Victor nu ucidea prin magie. Probabil că Kurt nu ştia acest lucru, iar ea nu era sigură că vroia să i-l spună. Victor era mai Încuiat decât orice alt vrăjitor sânge-mâl care exista. Folosea magia doar ca să îşi facă viaţa mai uşoară şi să scape din belele, dar ucidea ca un Încuiat iar experimentele sale nu necesitau magie.
  "Victor nu ucide persoane pe care le cunoaşte, nici dacă le urăşte. Se mulţumeşte cu victime necunoscute, agăţate la colţ de stradă, care nu l-ar putea bântui", îi şopti ea, confidenţial.
  
  Ultimele lui cuvinte o făcură să se înfioare. Îşi spusese că ea nu va avea niciodată vreun copil, iar ideea de a împărţi o fiică vitregă cu fostul nu prea îi surâdea. Decise să treacă peste şi să nu mai se învârtă în jurul acelui subiect.
  "Omul ăla nu ar putea fi schimbat de nimeni şi nimic, nici măcar de iubire. Ţine la Freyja, poate chiar o iubeşte, însă ea nu l-ar putea schimba nici măcar dacă l-ar forţa."
  
  Ar fi vrut să-i mai spună şi faptul că Victor nu trebuia să se culce cu Freyja pentru că el se culca cu acele persoane -femei, bineînţeles-, pe care le agăţa la colţ de stradă -şi pe care de cele mai multe ori le silea, după care le omora, probabil folosindu-se de ele pentru experimentele sale-. Nu ştia de unde ştia asta, probabil că ultima oară când încercase să fie mai bună la Legilimanţie fusese în preajma tânărului. Îşi întoarse privirea, pentru a nu-l lăsa pe Kurt să citească pe chipul său ceea ce gândea ea, şi spera să se folosească de puterile sale pentru a-i citi gândurile.