For both friend and foe alike

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawk ii urmari discursul cu o spranceana ridicata in scepticism. Sandra incerca sa se miste. Cumva, cu bandaje si sange, intreaga scena parea... nelalocul ei, gresit.
Stranse din ochi cand ea pica, insa ii arunca repede o privire ingrijorata. Vazand ca e in regula, isi dadu ochii peste cap.
" Impiedicato..." murmura Colin si zambi cu jumatate de gura.
Ramasera asa, uitandu-se unu la altu. Soimeanul pufni in ras cateva secunde mai tarziu.
Nu raspunse cand veni vorba de Ema. In principal, pentru ca nu stia ce sa spuna. Indiferent de motiv, refuza sa se gandeasca la ce era mai rau. Ea era mai mare si stia mai multe cuvinte in limba veche, asa ca avea sa se descurce. Da, nu era vreun motiv de ingrijorare.
Simtea nevoia disperata de a face atmosfera usoara si se parea ca cel mai bine mergea cu cicaleala. Cel putin in cazul Sandrei. Ii era recunoscator ca fata ii raspundea la incercarile lui de a o trage de coada. Sandra era ca o surioara mica cu gura mare, caci nu se dadea inapoi daca putea sa-l infrunte pe Hawkeye.
" Si nu mai ameninta clientii, altfel te reclama" chicoti el.
Satul sa-i vada incercarile, se intinse ca sa-si puna mana pe umarul fetei. Se dadu intr-o parte a saltelei si o trase pe Sandra in jos, punand forta necesara ca s-o oblige sa se intinda.
" Ce-ar fi sa ne potolim cu piciorul ala, domnisoara Brown? Nu cred ca ce faci tu ajuta cumva. Nu-l mai forta" o mustra Colin cu un ton jucaus, desi se putea ghici nota serioasa din el.