a child's devotion

[Veronique A. Dupont]

Ronnie & Alain
“Let me tell you a few things about regret...There is no end to it. You cannot find the beginning of the chain that brought us from there to here. Should you regret the whole chain, and the air in between, or each link separately as if you could uncouple them?
Do you regret the beginning which ended so badly, or just the ending itself?”

• Mergea cu capul ridicat straduindu-se sa priveasca fiecare persoana pe langa care trecea in ochi. Voia sa fie sigura ca-i vazusera durerea ce se ascunde in ranile de pe gat, de pe umeri si de pe brate. Se saturase sa i se spuna ca este frumoasa. Se saturase sa fie privita ca un alt stereotip materializat. Voia sa fie cunoscuta pentru ceea ce facuse si ceea ce avea sa faca. Ii placea sa se gandeasca ca facuse mai mult decat sa se ingrijeasca mereu de felul in care arata. Era un tiran in devenire sau, cel putin, asa isi dorea sa gandeasca despre sine.
  Vei face lucruri marete. Vei cladi un imperiu, isi repeta in gand in timp ce se indrepta spre biroul sau. Voia sa se inchida intre cei patru pereti si sa se preocupe de pergamentele ce se stransesera in teancuri destul de inalte pe masa din lemn de trandafir.
  Deja visa la modul in care avea sa-si prepare o ceasca mare de ceai negru pe care dorea mai apoi s-o indulceasca cu doua cuburi de zahar brun. Stia ca ar fi putut sa stea pana a doua zi in biroul sau, fara sa iasa macar o data, dar incerca sa evite un astfel de comportament ce ar fi reusit in ultima instanta doar s-o izoleze de restul lumii.