let me talk

[Isolde du Maurier]

• Îl privi surprinsă, uşor şocată. Nu vorbise niciodată cu Othilia când aceasta mai lucra la teatrul unde lucrase şi ea, iar acum i se părea tare ciudat să audă pe cineva care o dispreţuise că se împăcase cu apariţiile ei stranii. Şi ea vorbea cu ea însăşi, însă nu prin intermediul unei fantome. Bine, probabil că Othilia mai trăia încă, însă a bântui pe cineva se putea spune că devenise o fantomă, nu?
  
  Încă era prinsă în gândurile sale, când auzi ceva ce aproape că o făcu să cadă din picioare. Simţi cum genunchii i se înmoaie, şi îl privi pe Kurt în necredinţă. Michel? Ucis? Da, poate de un animal feroce, niciodată nu a interesat-o de ce a murit în acea zi tragică la vânătoare, fiindcă nu dorise să îi fie şi mai greu şi să fie bântuită apoi de imagini catastrofale.
  "Nu, nu a fost ucis. A murit din cauza unui accident la vânătoare".
  
  Spusese cuvintele cu hotărâre, la început, însă pe parcurs ce se apropia de finalulul propoziţiei, vocea i se stinse. Acum i se părea şi mai greu să creadă în propriile cuvinte, iar certitudinea nu mai era aşa de sigură.