damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Trecu peste glumele lor despre femei, care nu putea spune că erau pe placul ei, şi se apropie încet de locul indicat de Edward, târşâindu-şi picioarele plictisită. Nu era prea încântată de ideea de a se afla atât de aproape de bărbatul acela, pe care îl considerase cam nebun la început, însă cel puţin el nu o trântise la pământ. Se aşeză în locul indicat de el, însă la câţiva centimetri buni de locul exact.
  
  Auzi întrebarea lui Alex, şi râse uşor, însă nu se sinchisi să-l lămurească. Nu avea de ce să se explice, aşa că dacă vroia să afle de ce, trebuia să insiste. Însă bănuia că nu avea s-o facă. Îşi întoarse privirea de la el, realizând că încă nu purta cămaşă, şi deşi nu putea spune că nu era o privelişte plăcută, nu dorea să mai fie iar luată peste picior.
  "La naiba!", rosti ea, aruncând şi altă înjurătură grosolană printre dinţi, după ce îşi muşcă limba în încercarea de a spune ceva. Simţi sângele cu bine-cunoscutul gust de rugină, şi închise ochii, lăsând durerea să se diminueze.