Masquerade

[Isolde du Maurier]

• Auzi o voce aproape de ea, şi se întoarse, pentru a fi sigură că respectivul vorbea cu ea. Tipul care vorbise i se adresase într-adevăr ei, iar tânăra nu se putu abţine să nu se gândească că se simţea măgulită. Probabil că cel mai mult era impresionată de părul lung şi roşcat al bărbatului, însă nu putea nega că acesta nu arăta bine.
  "Bună seara, domnule", răspunse ea, zâmbindu-i politicoasă.
  
  Ştia că nu era deloc în dezavantaj având în vedere masca veneţiană care-i acoperea chipul. Ar fi vrut să şi-o dea jos, însă ceva din interiorul său îi spunea că încă nu era timpul. Iar gândind asta se întrebă dacă bărbatul nu o cunoştea cumva. Probabil că o mai întâlnise, deşi ea nu avea nici o amintire cu el.
  "Este un bal reuşit, nu-i aşa?" continuă ea pentru a întreţine conversaţia, deşi ştia că replica era aiurea.