a child's devotion

[Alain Desmarais]

• Se uita la teancul de hartoage, dorind ca acestea sa dispara dintr-odata, iar el sa poata aparea linistit in camaruta lui mica din hanul acela jegos, sa-si aprinda pipa si sa atipeqasca pe canapea. Dar isi aduse aminte ca nu avea bani nici macar sa-si plateasca camaruta, asa ca ofta deznadajduit si isi accepta inca odata soarta.
  
  Ii asculta tirada si abia se abtinu sa ii spuna ca il durea de domnul Ministru exact in parea dorsala si ca nu il impresioneaza cu nimic functia ei pe care o aruncase atat de nonsalant in discutie. Dar isi promisese ca o sa incerce sa isi faca cat mai putine probleme, iar asta presupunea sa taca din gura pe cat putea, asa ca se intoarse spre ea cu un zambet larg si un pic crispat.
  
  ...Care disparu complet cand aceasta paru ca il recunoaste. Prima reactie fu sa ii arunce un "Nu" categoric si sa o stearga cat mai repede in directia opusa, in speranta ca nu va reusi sa il prinda si sa ii arunce cine stie ce reprosuri in fata pentru ca indraznise sa se culce cu ea si sa nu ii rapunda apoi la bufnite, dar ceva il opri. Poate faptul ca era membra a Vrajustitiei si vag interesanta...
  
  "Da. Dumneata esti?" o intreba curios.