Discovering...

[Fantine Tholomyes]

"Mmm...asa e!De singuratate in special, deoarece nu pot spune ca sunt cea mai trista persoana din lume...exista altii mult mai tristi ca mine...cred ca e doar un moft al meu...Imi e frica de singuratate!Nu prea am prieteni pe-aici, nu din cauza ca sunt noua si nu am reusit sa-mi fac amicii, insa din cauza ca sunt mai ciudata, asa...si nu prea muta lume ma accepta!Si cred ca e doar vina mea...Bunul Dumnezeu e mai mult decit drept, si nu a uitat nicicind de mine!"
Credea ca mai bine ar fi fost daca tacea, baiatul sigur o va crede ca si ceilalti...o ciudata,insa continua, fara a se gindi la ce avea sa urmeze:
"...Ziceam ca sunt singura, deoarece nu prea am in jurul meu prieteni, sunt foarte inchisa si uneori mi-e frica de oameni...nu ii inteleg!Mai ales rautatea din ei!pina la virsta de 10 ani am fost un copil ca oricare, vesel si plin de viata, traiam fara nici o grija impreuna cu sora mea si cu parintii...sora mea era incuiata, la fel ca mama...eu mostenesc de la tata abilitatile magice, si...si...el era la fel vircolac, unul bun!Mama si cu sora mea au murit intr-un accident de masina...de atunci viata mea s-a schimbat mult, am devenit mai retrasa, multi nu m-au inteles...tata s-a transformat si a fugit departe, m-a lasat, insa nu-l invinuiesc...Il inteleg perfect!Am simtit si eu durerea lui...De atunci sunt singura, nu am mai comunicat normal cu nimeni, pina azi!Iti multumesc pentru tine!
...Am stat citiva ani la un orfelinat, acolo mi-am descoperit abilitatile magice, toti din familie credeau ca lipsesc, la fel ca si la sora mea..insa le aveam!Ceilalti copii imi spuneau "Ciudata"!....Mai era tata, nu uitase de mine, imi trimitea in fiecare zi scrisori, prin posta incuiatilor.Nu voia sa imi creeze probleme, cu bufnitele.El voia sa revina, insa ii era frica ca nu il voi ierta!Nu aveam pentru ce sa fiu suparata! A procedat corect! L-am inteles!"
Trase aer adinc in piept apoi continua:
"Tata mi-a spus intr-o scrisoare sa iau seama cind imi indrept gindurile spre cei morti, adica spre mama si Elene, sora mea.Sa nu ma gindesc la ceea ce putrezeste.Sa privesc drept inainte.Sa vad lumina vie a mortului nostru drag stralucind pe bolta cerului.Stiu ca el nu credea in aceste vorbe, insa voia sa ma incurajeze, si sa ma faca sa ma simt mai bine.Ma iubeste!..."
Toate astea le spuse calm, cu ochii in pamint, ascunsi sub parul roscat.Cind termina, isi ridica privirea, iar pe obraz i se prelingea o lacrima amara...