let me talk

[Isolde du Maurier]

• Începu să râdă, uimită de reacţia lui. Exact la asta se aşteptase, şi meritase. Îşi duse mâinile la buze, chicotind cochet, şi privindu-l misterioasă.
  "Ei haide, sunt şi ei tineri. Nu poţi să îi acuzi de nimic. "
  
  Îi veni în minte o imagine amuzantă, cu Freyja înconjurată de copii cu păr bălai şi zâmbete malefice, şi Victor încruntat, spunându-le Pici şi trăgându-i de păr. Familia perfectă. Simţi un junghi de gelozie la gândul ăsta, însă ştia că ea nu trebuia să îşi dorească asta. Nu încă.
  "Ştii, nunta ar trebui să aibă loc cât mai repede, până când...ştii tu, nu se observă. Iar fiind minoră, asta înrăutăţeşte situaţia.", continuă ea, oftând teatral.
  
  Simţea cât de nervos era Kurt, şi asta o mulţumea. Dorise copii, va avea copii. Se întrebă cum anume o să se desfăşoare discuţia de acasă, însă simţi că nu era treaba ei asta.