Discovering...

[Colin Hawkeye Rovson]

Zambetul tanarului se largi. Isi ridica mana de pe genunchii trasi la piept si o intinse ca sa o poata apuca pe a Fantinei. Ii stranse delicat mana micuta, apoi isi ridica palma, in semn de 'bate cupa'.
" Prieteni" confirma si el, cu o miscare aprobatoare a capului.
Reveni la pozitia initiala, lasandu-si coatele sprijinite pe genunchi. Mainile ii atarnau moale, iar Colin se juca, aproape inconstient, cu degetele, facand mereu si mereu 'urcatul scarii' cu degetele mari si aratatoare.
" Ca veni vorba..." incepu el. " Nu trebuie sa-mi multumesti pentru nimic. Nu am facut mare lucru, doar am dat din gura" chicoti el. " Poate nu-ti dai seama acum, dar, dupa ce imi intru in putin in fire, o sa ajungi sa-ti doresti sa mai fac o pauza. Vorbesc mult... Foarte mult. Ca o moara stricata!" continua razand.
Isi inchise ochii si isi rezema capul de trunchiul copacului. Ii placea sa stea asa, in aer racoros al diminetii. Uitase de mult timp de frig. Ii placea linistea, desi el era genu' de persoana buna pentru reclamele la baterii. Insa stia ca uneori e bine sa incetinesti si sa privesti in jur. Si exact asta facea el acum.
" Fantine?" intreba el incet. " Spuneai ca tatal tau este un varcolac. Si spuneai ca ai mostenit magia de la el. Ai si tu... abilitatea asta?"
Vorbise fara sa se miste din pozitie. Nici macar nu-si deschisese ochii. Doar un zambet vag pe buze.