a child's devotion

[Veronique A. Dupont]

• Incepu sa se agite, sa rada si sa gesticuleze fara vreun motiv anume. Nu se asteptase sa-l mai intalneasca vreodata pe Alain, iar faptul ca-l vazuse acum nu putea decat sa o faca sa creada ca primise un semn divin.
  O persoana cu care ai rupt legatura cu foarte multi ani in urma nu poate sa apara pur si simplu in viata ta fara a te aunta inainte. Nu este politicos, isi spuse in gand realizand cat de tare ura surprizele. Atunci cand era suprinsa pierdea pentru mai multe momente controlul absoult asupra situatiei, iar acest lucru o facea sa se simta neinsemnata si neputincioasa. Totusi, se bucura intr-o anumita masura ca-si revedea vechiul prieten.
  
  Abandona brusc rasul nervos, iar chipul i se transforma treptat intr-o masca ce nu putea fi citita sub nicio forma. Se schimbase mult de la ultima lor intrevdere si simtea nevoia sa i-o demonstreze cu orice pret. Voia sa-i arate ca nu mai era doar o simpla pustoaica al carei creier functiona precum o guma de mestecat roz si lipicioasa ce putea fi modelata in orice forma.
  
  'Iar tu ai imbatranit' ii raspunse pe un ton neutru in timp ce-si trecu mainile incrucisate pe sub sani pentru a accentua privelistea ce parea sa acapareze intreaga atentie a barbatului.