a child's devotion

[Alain Desmarais]

Ii puse mana pe umar si o trase mai spre perete, pentru ca deja creeau un ambuteiaj si Alain auzise deja careva accese de tuse si mormaieli, menite sa fluidizeze traficul pe coridorul ministerului. Le raspunse cu niste zambete acre si se dadu la o parte.

O privi mirat cum se agita si se intreba ce patise. Era obisnut sa provoace trairi diverse femeilor pe care le intalnea, dar cand aceasta se calma brusc si ii vorbi impasibila isi aduse aminte ca nici Ronnie cea mica nu era chiar zdravana la cap. 'Doar de femei nebune ai parte. Doar de nebune'. Ofta mental.

"Stii, trecerea anilor face asta din tine. Daca as fi gasit elixirul tineretii vesnice as fi fost cel mai frumos si mai bogat om din lume" ii spuse, pe un ton glumet. "Dar cum acest miracol nu s-a intamplat, trebuie sa il caut pe..." se chiori din nou la bucatica de pergament, incercand si acum in zadar sa inteleaga ce fusese scrijelit. Faptul ca tinuse bitelul mototolit in pumn nu ajuta. "...cinava din Vrajustitie care are birou pe aici pe undeva ca sa ii indes hartoagele astea pe gat si sa pot pleca si eu acasa."

"Imi face placere sa stiu ca mai traiesti, si nu foarte rau, din cate observ. Vrajustitie? Nu mi-as fi imaginat. Credeam ca primesc doar acrituri aici" ii zise, urmarind o individa uscativa cu privirea.