Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Natura amesteca uneori in actiunile noastre manifestarile si infaisarile ei, cu un fel de aluzie intunecata si iscusita, ca si cum ar vrea sa ne faca sa cugetam. In sufletul ei era atit de multa stralucire cit si intuneric....
Ezita....
Daca ceva nu ii reusea?!
Daca nu se putea controla?!
In sufletul ei era furtuna...o furtuna ce disparu ca prin minune din cauza deciziei proastat luate.Nu era genul de persoana care sa contempleze mult, care sa se gindeasca la consecinte!Ea actiona!Traia momentul!Restul nu conta!
Se decise...de fapt nici nu prea avuse ce decide..odata ce propui, faci!te supui...te supui tot dorintei tale...
...Daca cineva ar fi fost atent la miscarile ei ar fi observat ca ridicase mainile in sus, ca pentru o binecuvintare cereasca, apoi ca fiind strapuns in spate de un fulger de foc, pieptul i se ridica si din el izbusni o lumina...izbucnea lupul din ea!Totul dura timp de o secunda...apoi lmina se transforma in lup, inghitind parca trupul tinerei fete...
Dar, oare, ce simtea atunci Fantine?!
Focul...focul ce ii mistuia trupul si ii ardea nervii...o senzatie pe cit de dureroasa, pe atit de placuta!Simtea lumina patrunzindu-i in fiecare milimetru al corpului...Acum era lup...Un lup adevarat!