paranoia

[Veronique A. Dupont]

• Isi stranse mai bine pe corp salul negru din matase ce fusese menit sa-i acopere umerii albi pe care rochia din dantele ii lasase dezgoliti. Putea simti usoara adiere a vantului atingandu-i pielea si generandu-i un adevarat fior in intreaga fiinta. Nu se asteptase ca serile sa se raceasca dintr-o data, dar se parea ca natura nu voia sa-i asculte niciodata dorintele.
  
  Intra in casa acompaniata de Jules si il elibera de stransoarea pe care o exercitase asupra bratului sau. Ii zambi cald, iar de data aceasta zambetul ii atinsese privirea. Nu stia de ce, dar se simtea foarte comfortabil in prezenta lui. Se simtea de parca nu era nevoita sa joace niciun rol cand il avea alaturi.
  
  'Nu trebuie sa-mi oferi nimic. Nu doresc' ii raspunse pe un ton ce n-ar fi putut supara pe nimeni. Nu voia sa para nepoliticoasa, dar nu se intelegea foarte bine cu mancarea sau bautura. Consuma doar atat cat sa supravietuiasca, iar acest lucru ii era mai mult decat suficient.