damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Îl privi pe Edward zâmbind într-un mod prea seducător, şi aproape că se enervă când acesta se ridică de pe canapea, ducându-se în pădure. Îşi ridică picioarele sub ea, privind după bărbat, şi aproape că se sperie când acesta omorî căprioara, însă doar tresări. Îl privi fix pe Alex timp de câteva secunde, însă îşi mută privirea înainte ca acesta să o observe urmărindu-l.
  "Bietul animal. Acum o să ne împută cu mirosul de descompunere", rosti ea, gândindu-se că, oricât de înfometată ar fi putut fi, nu avea de gând să mănânce o asemenea creatură. Şi spera ca nici lor să nu le treacă asta prin cap.
  
  Îl privi nerăbdătoare pe Edward, aşteptând fără să ştie de ce să se înapoieze pe canapea, şi în acelaşi timp se întrebă dacă Alex avea să se aşeze şi el lângă ea, însă nu prea credea că o va face. Bărbatul era mai rece cu ea şi oricât i s-ar fi părut ei de atrăgător, nu ar fi dorit să fie respinsă. Îşi dădu o palmă mintal, pentru că se gândea la aşa ceva, şi se rezemă cu spatele de spătarul canapelei.