paranoia

[Veronique A. Dupont]

• Oarecum o deranja faptul ca Jules fusese atat de insistent cand ii oferise paharul de vin, dar nu avea de gand sa-i spuna nimic. Voia sa pastreze o relatie de falsa prietenie cu el pana ce razboiul avea sa se termine. Inca mai avea nevoie de el si nu voia sa-l indeparteze. Si asa credea ca gresise extrem de mult cand aproape i se oferise, dar era prea tarziu pentru a mai schimba lucrul acela. Trebuia sa pastreze o relatie stric profesionala cu el cu toate ca de multe ori simtea nevoia de mai mult cand il avea in preajma. Era si greu sa ignore un tip care arata ca el insa era nevoie sa o faca cu orice pret. Barbati frumosi avea sa mai gaseasca, dar aliati atat de loiali, se indoia.
  
  'Sunt pe zi ce trece mai batrana. Timpul nu este bland cu mine' i se planse pe un ton dramatic in timp ce se gandea la ridurile de expresie ce incepusera sa i se adune pe frunte.
  
  'Dar totusi, spune-mi de ce m-ai chemat aici. Presupun ca este ceva important' schimba repede subiectul pentru ca nu-i placea sa fie somata intr-un anumit loc fara a fi vorba de o urgenta.