damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

"Doar nu planuiesti, Miss Lee sa stai aici pana incepe sa se descompuna. Stiu ca compania noastra este mai mult decat placuta, dar panuiesc sa fac un dus si sa ajung intr-un pat in urmatoarele 24 de ore. Dumneata esti, fireste, inviatata...." ranji pe sub mustati.

Lui Alain ii era foame. Ii era foame de mult dar mai ales acum, cand il vazu pe Eric pregatind carnea si punand-o la foc. Ar fi peferat sa aiba niste paine, o salata si niste vin bun, dar cine era el sa se planga? Lua o gura de alcool ca sa nu mai saliveze in sec.

"Saru'mana tati, ca te-ai gandit si la stomacurile noastre. Daca mai stateai putin ne autodigeram...Desi sincer nu te vad in rolul de cap al familiei. Capul tau de pe umeri nu e prea bun de condus nimic, daca stau bine sa ma gandesc..."

Mirosul de carne incepea sa se imprastie si stia ca daca n-ar fi avut barierele ridicate, s-ar fi trezit cu ceva vizitatori nedoriti. Asa insa, se lasa mai pe spate in scaun si astepta raspunsul domnisoarei, pentru ca devenise si el brusc curios.