Suspended in a compromise

[Victor A. Olivier]

• Dădu din cap în semn afirmativ şi se gândi că îşi alesese o hobby cam greu. Nu prea potrivit pentru oamenii leneşi. Însă lui îi plăcea, şi asta era tot ce conta.
  "Expoziţie? Glumeşti? Nu, nu mă despart de nimic din tot ce fac. Şi în plus, de ce să îi las pe alţii să se holbeze la ele?"
  
  Încheie cu o nuanţă de indignare în voce. În afară de sora lui, Mary Anne, care îl vizita din când în când -atunci când nu fugea în lume, încheie el sarcastic-, nimeni nu îi mai văzuse creaţiile. Iar de fiecare dată când cineva îl privea pictând -cum era acum-, sau reuşea totuşi să îi vadă o planşă terminată, devenea extrem de nervos. Nu înţelegea de ce nu suporta să se întâmple asta. Probabil pentru că remarcile de genul "Vai ce frumos!" sau din contra, "Ar fi trebuit să...aici nu e bine", îl scoteau din minţi.
  "Ei, Hawkeye, mi-a făcut bine să te cunosc, însă eu trebuie să plec", continuă el, fără să se justifice şi de ce. Nici el nu ştia de ce anume, însă simţea nevoia de a fi singur. Şi că tot îşi amintise de asta, trebuia să-i scrie surorii sale. Se întrebă la ce rudă mai stătea biata de ea.